Repere Ortodoxe

TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Credinţa şi Botezul sunt două condiţii ale mântuirii şi sunt legate în chip nedespărţit una de alta. Pe de o parte, credinţa se desăvârşeşte prin Botez, iar pe de altă parte, Botezul se întemeiază pe credinţă, ambele sunt depline prin invocarea aceloraşi nume. Pentru că, după cum credem în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, la fel ne şi botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mărturisirea precede credinţa, care duce la mântuire, însă Botezul, cel ce pecetluieşte asentimentul nostru, îl urmează de aproape.

Botezul este Taina – adică lucrarea harului lui Dumnezeu – care, prin afundarea în apă şi chemarea Sfintei Treimi, împărtăşeşte harul care şterge păcatul strămoşesc şi celelalte păcate şi face pe cel ce o primeşte membru al Bisericii, născut la o viaţă nouă în Hristos. Botezul deschide împărăţia cerurilor celor ce-l primesc.

Prin Botez, adică prin scufundarea omului în apă în numele Sfintei Treimi, se produce moartea omului vechi şi renaşterea lui la viaţa adevărată a lui Hristos. Odată cu aceasta, omul se spală de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele săvârşite mai înainte, şi se imprimă chipul lui Hristos în el. Prin aceasta, omul, unindu-se cu Hristos, este introdus în Biserică.

Unul din cele mai mari daruri pe care Dumnezeu îl face omului, sunt copiii. “Lăsaţi copiii să vină la Mine, şi nu-i opriţi că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor”(Mt 19, 14)… ne spune Mântuitorul, înţelegând prin aceasta că ni-l încredinţează pe copil ca apoi să I-l încredinţăm noi Lui. Copilul care se naşte din noi nu este rodul întâmplării sau numai al propriei noastre dorinţe ci el vine prin hotărârea lui Dumnezeu de a aduce pe lume un suflet prin noi, făcându-ne astfel împreună creatori cu El. Prima grijă pe care noi o avem este Botezul – naşterea din nou din apă şi din Duh – prin care copilul este înfiat, adică devine şi fiu al lui Dumnezeu.

Prin Taina Mirungerii, se dau celui nou botezat darurile Duhului Sfânt, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, ca să sporească şi să se întărească în viaţa duhovnicească. Dumnezeu îl înfiază pe copil, dăruindu-i harul, care, după cum spune şi Sfântul Apostol Petru, îl pune în rândul seminţiei alese, al preoţiei împărăteşti, şi al neamului sfânt. În Vechiul Testament, mirungerea era aplicată numai regilor şi proorocilor, iar în Noul Testament, “preoţia împărătească” este dată fiecărui creştin.

Pentru a întreţine viaţa este nevoie de hrană. De ea are nevoie şi viaţa duhovnicească a copilului, renăscută prin Botez. Dumnezeu ne hrăneşte prin Taina Euharistiei – copilul fiind împărtăşit la sfârşitul slujbei Botezului cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului  Hristos.

Cum ne pregătim înainte de naşterea copilului?

De când mama a aflat că este însărcinată, trebuie să ia legătura cu părintele pentru a se spovedi şi pentru a se pregăti pentru naştere. Copiii, aşa cum moştenesc comportamentul părinţilor, aşa şi păcatele, dar dacă acestea sunt spovedite, ele nu vor mai apăsa asupra copilului.

Pe toată perioada sarcinii, viitorii părinţi trebuie să facă tot posibilul de a menţine o atmosferă de pace şi rugăciune în casă.

Educaţia copiilor începe din primele zile ale sarcinii, de aceea, dacă atmosfera din casă va fi “poluată” de certuri, de ţigări sau alcool, copiii se pot naşte cu probleme de sănătate sau cel puţin vor fi foarte agitaţi, pe când, dacă mama va citi din Sfânta Scriptură, se va ruga (chiar şi cu voce tare, ca să audă copilul), dacă se va spovedi şi împărtăşi, atunci, copilul va fi mult mai sănătos şi mult mai liniştit.

Raporturile intime în perioada sarcinii trebuiesc întrerupte, sau cel puţin trebuie rărite, pentru a nu i se imprima copilului o tendinţă spre o sexualitate exagerată, sau chiar tendinţe spre anomalii de tip homosexual.

Cum ne pregătim pentru Slujba Botezului?

În ceea ce priveşte naşterea, există patru slujbe speciale prin care Biserica îşi arată grija faţă de mamă şi de pruncul nou născut:

Rânduiala în ziua întâi la femeia lăuză. După ce femeia a născut pruncul, rudele aduc la biserică un vas cu apă curată pentru sfinţire; cu aceasta se stropeşte casa unde se află mama şi pruncul.

În a opta zi de la naştere, se face molitfa pentru mamă şi pentru prunc, atunci când i se pune un nume copilului. Cei mai avantajaţi sunt copiii care poartă un nume de sfânt, avându-l ocrotitor pentru toată viaţa.

Molitfa de 40 de zile. Prin această rânduială, pruncul care trebuie deja să fie botezat, este dăruit în semn de mulţumire lui Dumnezeu, iar mama primeşte binecuvântarea de a reintra în viaţa bisericii şi de a naşte şi alţi copii.

Părinţii  şi naşii trebuie să ia legătura prima dată (şi nu după ce s-a prenotat restaurantul şi toate celelalte), cu părintele cu câteva săptămâni înainte pentru a stabili data şi ora slujbei Botezului.

Părinţii şi naşii trebuie să se spovedească înainte de Botez pentru a primi cu vrednicie harul care nu este doar al copilului, ci naşii se fac părtaşi prin mărturisirea credinţei, iar părinţii prin însăşi calitatea lor de co-creatori cu Dumnezeu.

Este bine să confirmaţi telefonic cu o zi înainte, iar dacă intervin schimbări în program, să le anunţaţi părintelui din timp.

Participanţii trebuie să aibă o ţinută decentă. (fără pantaloni scurţi, fuste scurte, decolteuri sau vestimentaţie transparentă sau haine sport tip training sau jeans.)

Cine sunt naşii şi care este rolul lor?

Naşii sunt persoane în vârstă care însoţesc pe prunc la Botez, răspunzând şi făcând cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului care se botează. Ei sunt părinţii sufleteşti ai pruncului, născându-l pentru viaţa cea nouă, în Duhul, aşa cum părinţii l-au născut pentru viaţa cea trupească. Sunt totodată garanţi ai acestuia în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, garantând că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină ortodoxă şi că va fi un bun credincios.

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească naşul:

  • să fie creştin ortodox şi bun credincios
  • să fie matur, căsătorit, sau să nu trăiască în concubinaj
  • să fie de acelaşi sex cu pruncul

Este bine ca, pentru fiecare nou botezat, să fie numai un naş sau cuplu. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morală a finului său şi la vremea cuvenită să-l înveţe adevărurile credinţei creştine. Să-i fie învăţător şi îndrumător în cele sufleteşti, sârguindu-se a face din el un bun credincios şi vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez.

Cine nu poate fi naş la botez

Cei care trăiesc necununaţi, adică în concubinaj; cei ce sunt catolici sau sectanţi; cei ce nu cred cu tărie în Dumnezeu, nu merg la biserică şi nu sunt ortodocşi; cei ce înjură de cele sfinte, sunt beţivi şi trăiesc în desfrânări; ca şi cei ce sunt din familii mixte sau dezmembrate şi au nume rău între creştini nu pot fi naşi de botez şi de cununie. Nu este canonic sa fie mai mulţi naşi de botez şi de cununie, căci prin aceste sfinte taine ei se înrudesc unii cu alţii, nemaiavând voie copii lor să se căsătoreasca între ei.

Cum ne comportăm după Botez?

Botezul unui copil, adică “înfierea” lui de către Dumnezeu, intrarea lui în Biserică şi unirea lui cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie, sunt momente de mare bucurie, mai ales pentru cei care înţeleg importanţa Tainei. Nici un alt moment din viaţă nu este încărcat cu atâtea haruri care vin prin cele trei Taine pe care le primeşte copilul. De foarte multe ori însă, o parte din harurile primite la Botez sunt risipite în “Cumetrii” care nu  prea  au de a face cu creştinismul, asemănându-se mai mult cu  “Bairamuri” păgâne, care cel puţin pe copil îl obosesc, îl tensionează şi îl poluează cu fum de ţigară, cu muzică proastă, cu vorbe şi atitudini nedemne de un creştin. Îndemnul, este ca masa festivă să fie organizată în aşa fel încât să se poată păstra buna cuviinţă. De obicei se sărbătoreşte şi la biserică în prima duminică de după botez printr-o slujbă de mulţumire, unde se aduc câteva prinoase care se vor împărţi la sfârşit în sănătatea copilului.

Este important ca după Botez să nu-i lăsăm pe copii “orfani” de Dumnezeu prin lipsirea copilului de Sfânta Împărtăşanie şi în general de sfintele slujbe. În general părinţii cred că e un efort şi un risc să-i aducă pe copii la Biserică,  în fiecare Duminică, numai că experienţa dovedeşte că un copil care frecventează Biserica de mic, creşte altfel. Sfântul Teofan Zăvorâtul sfătuieşte ca şi copiii să fie împărtăşiţi cât mai des, adică la fiecare Liturghie la care participă părinţii. Harul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului este neobişnuit: el întoarce, vindecă şi întăreşte copilul trupeşte şi duhovniceşte.

Împărtăşirea cât mai deasă este zălogul sănătăţii lui trupeşti şi sufleteşti. Un medic mărturisea că recurgea rar la ajutorul medicamentelor în cazul copiilor care erau des împărtăşiţi. Asupra acestor copii, legea moştenirii însuşirilor rele de la părinţi sau bunici nu are putere.    Un medic rus vorbeşte despre nişte părinţi care aveau motive serioase să se teamă că defectele lor vor fi moştenite de copil. Pentru a împiedica  transmiterea lor, ei, după sfatul duhovnicului, împărtăşeau copilul în fiecare duminică. Astfel, acesta a crescut complet sănătos.

Uneori de Taina Euharistiei se leagă întâmplări de vindecare miraculoasă. Astfel, unul din marii învăţători ai Bisericii, Sfântul Andrei Criteanul, în copilărie nu a vorbit mult timp. După o rugăciune fierbinte a părinţilor lui, pentru însănătoşire, în momentul împărtăşirii cu Sfintele Taine, legăturile limbii s-au rupt. Sfântul Teofan Zăvorâtul a observat că în ziua când sunt împărtăşiţi, copiii sunt mai liniştiţi, câteodată chiar sunt plini de bucurie duhovnicească şi sunt gata să îmbrăţişeze pe oricine.

Dintre cei patru mari factori ai educaţiei, (societatea, şcoala, Biserica şi familia), au rămas în ultimul timp doar Biserica şi familia, care mai pot oferi copilului principiile sănătoase care au făcut din poporul nostru (cel puţin dinainte de comunism), un popor de oameni cuminţi şi cu frica lui Dumnezeu.

Rânduiala şi semnificaţia slujbei

I

Catehumenatul

  • preotul întâmpină pruncul la intrarea în pronaos desfăcându-i faşa, gest ce simblizează dezbrăcarea acestuia de omul cel vechi pentru a deveni un om nou
  • în timp ce naşul (stând cu faţa spre răsărit) ţine pruncul în braţe, preotul suflă de trei ori în semnul Sfintei Cruci peste faţa pruncului şi face semnul Sfintei Cruci cu mâna asupra pruncului mai intâi la frunte, apoi la gură şi apoi la piept rostind:,,Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit.”  Prin suflarea preotului, catehumenul este născut a doua oară spre viaţa cea veşnică aşa cum Dumnezeu a suflat suflare de viaţă asupră lui Adam când l-a creat.
  • Rugăciunea de primire în rândul catehumenilor
  • 4 rugăciuni de exorcizare
  • preotul suflă din nou de trei ori în semnul Sfintei Cruci peste faţa pruncului şi face semnul Sfintei Cruci cu mâna asupra pruncului mai intâi la frunte, apoi la gură şi apoi la piept
  • lepădările sau renunţările (naşii trebuie să răspundă la întrebările preotului)

Lepădarea de satana

(cu faţa spre apus)

Preotul: “Te lepezi de satana şi de toate lucrurile lui, de toţi slujitorii lui, de toată slujirea lui, de toată trufia lui?”,

Naşii: “Mă lepăd de satana!”

Preotul: “Te-ai lepădat de satana?” Naşii: ”M-am lepădat de satana”

Preotul: “Te-ai lepădat de satana?” Naşii: ”M-am lepădat de satana”

Preotul: “Te-ai lepădat de satana?” Naşii: ”M-am lepădat de satana”

Preotul: ,,Suflă şi-l scuipă pe el!”

Unirea cu Hristos

(cu faţa spre răsărit)

Preotul: “Te uneşti cu Hristos?”

Naşii: “Mă unesc cu Hristos”

Preotul: “Te-ai unit cu Hristos?” Naşii: ”M-am unit cu Hristos!”

Preotul: “Şi crezi Lui?”

Naşii: ”Cred Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu.”

Preotul: “Şi te închini Lui?”,

Naşii: ”Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite.”

  • mărturisirea credinţei (naşii rostesc Crezul pe care trebuie să îl ştie pe de rost). Rostirea Crezului pecetluieşte solemn unirea cu Hristos
  • binecuvântare: ,,Binecuvântat este Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină…”
  • rugăciunea de primire a candidatului la botez (,, Stăpâne, Domae, Dumnezeul nostru, cheamă pe robul tău (roaba ta) (N) către Lumina Ta cea sfântă..”) (acum se intră în pronaosul bisericii)

II

Botezul şi Mirungerea

  • binecuvântare şi ectenie (rugăciuni pentru Biserică, sfinţirea apei şi pentru cel ce urmează să se boteze)
  • rugăciuni de sfinţire a apei botezului
  • rugăciuni de sfinţire a untdelemnului bucuriei (sau al catehumenilor)
  • preotul toarnă untdelemn sfinţit în apa sfinţită în chipul Sfintei Cruci de trei ori
  • acum cei ce ţin pruncul îl pregătesc pentru ungere si botez aşezându-l pe masa alăturată  şi desfăşându-l complet
  • preotul binecuvintează pruncul: ,,Binecuvântat este Dumnezeu, Care luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce vine în lume…”
  • preotul unge pruncul cu untdelemn făcându-i chipul Sfintei Cruci pe frunte, piept, spate, la urechi, la mâini, la picioare. (Această ungere simbolizează aromatele cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare, deoarece catehumenul se va îngropa împreună cu El şi va învia cu Hristos.)
  • preotul ia pruncul în mâini şi îl botează afundându-l de trei ori în cristelniţă rostind: ,, Botează-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

(Cele trei afundări simbolizează cele trei zile petrecute de Hristos în mormânt. Ieşirea din apa cristelnişei reprezintă învierea la viaţa cea nouă în Hristos)

  • preotul aşează pruncul în braţele naşului (care ţine în mâini o pânză albă), zicând:

,, Îmbracă-se robul lui Dumnezeu (N) în haina dreptăţii…”

(haina sau pânza albă – numită crijmă în Bucovina – închipuie veşmântul luminat al celor curăţiţi de păcate prin botez)

  • naşul aşează pruncul pe masa alăturată şi îl înfăşează
  • rugăciune (Pslamul 31)
  • preotul binecuvintează lumânarea adusă de naş şi o dă acestuia în timp ce se cântă cântarea ,,Dă-mi mie haină luminoasă…”

(lumânarea închipuie lumina interioară a harului împărtăşit prin botez şi candela faptelor bune cu care noul creştin Îl va întâmpina pe Hrisos, precum fecioarele înţelepte din pilda evanghelică)

  • rugăciune de primire a pruncului la ungerea cu Sfântul Mir şi la Împărtăşire
  • preotul unge pruncul cu Sfântul Mir în chipul Crucii la frunte, ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare, rostind de fiecare dată:,,Pecetea darului Duhului Sfânt”

(Sfântul Mir este untdelemn curat amestecat cu multe mirodenii, fiind pregătit şi sfinţit de către arhiereii Bisericii Ortodoxe Române în frunte cu Patriarhul în Săptămâna Patimilor. Ungerea cu Sfântul Mir este semnul văzut al împărtăşirii noului botezat cu darurile Sfântului Duh)

  • Dansul bucuriei (ritual ce simbolizează bucuria Bisericii pentru noul botezat).

Preotul împreună cu naşul şi pruncul înconjoară cristelniţa şi analogul de 3 ori cântând de 3 ori ,,Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat. Aliluia.”

  • Citirea pericopelor apostolică şi evanghelică în care se accentuează importanţa, simbolismul şi efectele Tainei Sfântului Botez
  • 3 rugăciuni la spălare a pruncului
  • preotul udă capetele faşei pruncului şi stropeşte faţa acestuia, rostind: ,,Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
  • preotul şterge pruncul la toate locurile unde l-a miruit rostind:

,,Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

(ştergerea se face pentru a evita profanarea Sfântului Mir cu care a fost uns pruncul prin atingerea de ceva necurat)

  • 2 rugăciuni la tunderea părului

(preotul taie câteva fire de păr din creştetul pruncului, în formă de cruce, zicând: ,,Tunde-se robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui …”)

(părul capului este privit ca semn al tăriei bărbăteşti, iar tunderea acestuia în cruce simbolizează predarea desăvârşită a celui botezat sub ascultarea lui Dumnezeu. Fiind tăiat cruciş, acest act simbolizează şi pecetea lui Hristos)

  • ectenie cu rugăciuni pentru cel botezat şi pentru naşi
  • împărtăşirea noului botezat

(unirea deplină cu Hristos )

Comentariile nu sunt permise.